sâmbătă, 25 martie 2017

Multumesc

Zilele acestea am avut ... 3 sau 4 joburi full time, adica : lucram la locul meu de munca de unde imi vin banii, am fost si sofer -  conduceam in stanga / dreapta ca disperata ( cam 30 de ore si 700 de km am condus in ultima saptamana), siiii sunt in focul competitiei la SpringSuper Blog 2017 - cu deadlinuri o data la 2 zile, cu deadlinuri pentru alte concursuri + ca trebuie sa mai si scriu ce se intampla in viata mea. In toate zilele astea, iubitul meu mi-a fost aproape - ba mai mult, m-a si scos in oras, desi stam in aceeasi camera, a venit cu o floare noua careia i-a cautat simbolistica, m-a si plimbat prin centru si a facut curat in casa. 

Cu totii avem zile bune si zile rele - dar in ultima saptamana el a avut de oferit foarte multe momente frumoase, asa ca m-am gandit sa ii fac o mica surpriza ... si cand vine de la munca sa primeasca si el putina recunostinta din partea mea. 

Dragul meu - tine-o tot asa <3, cu gesturi mici arati sentimente mari 

joi, 23 martie 2017

Dragoste la a 20-a vedere...

Mai tineti minte in liceu sau in gimnaziu momentele acelea din mai-iunie cand singurul lucru care trecea prin mintea elevilor erau plaja, taberele si marea? Iar in septembrie toata lumea retraia cu drag vacanta la mare cand toti colegii isi povesteau vara? 

Ei bine, eu nu! Pentru ca mie nu mi-a placut la mare. Nu vedeam nimic interesant in ea. Adica din Oradea pana la Mamaia faceam undeva la 14 ore cu trenul. Reteta dezastrului era perfecta: 
- se ia stres din belsug si presara cu generozitate sub forma unor comentarii: "Ai facut bagajul, ai luat tot ce iti trebuie ? Stii ca nu avem bani sa cumparam de-acolo"
- se adauga un compartiment cald, plin de sosete mirositoare
- se toarna suspiciuni si frica cat cuprinde: " Nu manca nimic cu frisca/smantana ca poate fi stricata! Nu manca oua ca o sa faci salmonela! Da-te mereu cu crema muuuuulta de plaja ca altfel te arzi! Nu sta la soare intre 11 - 16 ca o sa faci cancer de piele! Fi mereu atenta la telefon si bani" 

Si asa se relaxa familia noastra: mergeam cu trenul 14 ore ca sa stam inghesuiti in sufrageria prietenilor nostri din Constanta, ca sa ne trezim 7 zile la rand la 6 dimineata sa putem manca si sa mergem rapid sa inotam pana la ora 11 pentru ca de la 11:30 pana la 14 sa jucam care sa jucam ruleta ruseasca la o terasa ( o fii mancarea buna/ stricata/ scumpa / ieftina/ ospatarii ospitalieri? ) , sa fugim acasa sa facem un dus pana nu vin de la munca amicii - ca sa nu ii deranjam si pe la 16 incolo sa jucam remy sau carti sau ce vrem noi doar sa ii lasam pe adulti cu ale lor. 

Cand auzeam oamenii ca vorbesc fascinati de apaaaaa, de inot - imi venea sa le spun : "Voi ati auzit de Baile Felix si 1 Mai? si acolo e apa - si e calda tot anul fratilor." 
Si asa am crescut eu cu ideea ca e frumos si acasa si e bine si la munte. Dar, ce ti-e scris - in frunte ti-e pus: dupa terminarea facultatii m-am angajat la o firma pe un post de reprezentant de vanzari cu zona - drum rolls please - Bucuresti - Constanta. De 2 ori trebuia sa merg in fiecare luna in Mamaia - sa iau comenzi, sa gasesc clienti noi, sa bat toate strazile posibile. Stateam 2-3 nopti acolo la fiecare vizita. Vedeam marea tot timpul anului - si asa am inceput sa ii cunosc pe constanteni mai bine - sa vad ca perceptia pe care o aveam asupra statiunilor in anii '90 trebuie updatata. Si asta am si facut, intr-o zi frumoasa de vara in 2011 cand sorbeam o cafea la Hotel Aurora in Mamaia. Litoralul romanesc avea mult mai mult de oferit decat imi inchipuiam eu, si nici nu stiam ce va veni in anii urmatori - totusi, daca ai puterea sa crezi in frumusetea viselor tale, acestea devin realitate. 

Visul care s-a nascut atunci era ca tot ceea ce se intampla in afara - pe bani grei, sa fie si la noi. Ca tot ceea ce in strainatate ne surprindea - la noi sa devina norma : cum e ca tot personalul sa iti zambeasca la orice hotel din Mamaia. Dar eu visez destul de mult , mi s-a mai spus. Totusi, e posibil ca visul meu sa devina realitate. Si va spun si cand. 

Suna interesant? Gata, nu va mai dau emotii : in weekendul 5-7 mai, Spring SuperBlog va avea Gala Spring SuperBlog 2017 la Hotel Aurora Mamaia - locul de unde a pornit si visul meu. Va imaginati un hotel cu 10 etaje plin cu bloggeri? Adica 686 de oameni care gandesc intr-o maniera asemanatoare cu mine : adica sunt prietenosi, ambitiosi, curiosi, informati, generosi, haiosi - toti sub aceelasi acoperis. Cred ca ar fi weekendul ideal : vineri seara o petrecere mare si decernarea premiilor - toate in restaurantul din Mamaia . M-as bucura ca fiecare participant sa isi lase pe o lista cu dedicatii melodia preferata - si DJ-ul sa le imbine armonios. Sambata dimineata mi-ar placea sa ne relaxam la piscina, incalzita prin panouri solare, pentru ca Hotel Aurora este un hotel la mare, dar e un hotel cu piscina - exact cum imi place mie . Si cum prea multa relaxare strica, am avea si un program de aqua gym: stiti voi mens sana in corpore sano. Asta pana la ora 14 - cand  am intra in trainiguri: "Cum sa te conectezi mai bine cu cititorii tai", "Cum sa iti cresti veniturile cu ajutorul blogului" si alte traininguri tinute atat de SuperBloggerii castigatori ai editiilor precedente cat si de parteneri. Sambata seara ar fi petrecerea la piscina - pentru ca we work hard, but we party harder si... nu e mare fara petrecere pana in zori. Duminica dimineata e trainigul cel mai asteptat : "Cum sa surprinzi momente unice cu telefonul" - si avem ca proba practica fotografierea rasaritului. E foarte cool - nu-i asa? 

Duminica dupa -masa este plecarea, pentru ca orice poveste dureaza 3 zile, nu-i asa? Gresit - dureaza mult mai mult deoarece in hotel exista conexiune wireless - si toata lumea posta experientele SuperBloggerilor. V-am facut si voua pofta, nu-i asa?

Eu asta imi doream cu articolul scris pentru aceasta proba din Spring SuperBlog2017

marți, 21 martie 2017

La marginea Moscovei, in centru


Nu stiu voi cum sunteti, dar mie imi place cand cineva ma provoaca cu o idee. Adica sa imi puna si creierul si sufletul in functiune si sa-mi faca sangele sa pulseze prin vene, pentru ca la final sa zambesc satisfacuta ca am gandit ceva nou, ca am gasit o noua dimensiune si implicatie. Spring SuperBlog 2017 propun impreuna cu partenerul probei 7, Agentia de traduceri Swiss Solution, o astfel de calatorie meditativa. 

Mama mea a lucrat o perioada ca traducator roman-englez, tatal meu a lucrat ca traducator roman-francez, eu vorbesc cursiv 3 limbi straine si ma descurc in inca 2, si gandurile imi zboara prin cap cam in 3 limbi simultan. Desi eu pot sa comunic fara probleme in cele mai circulate limbi din Europa, cand am avut nevoie de un document oficial, am apelat la un birou autorizat. Un traducator nu pune doar cuvinte, el are grija si de sintaxa si cunoaste in adancime particularitatile unei limbi - si stie ce sinonime sa puna pentru ca un text sa sune natural intr-o limba anume si stie cum se traduc expresiile locale. La mine era natural sa apelez la un specialist - chiar daca eram inconjurata de oameni care puteau sa imi traduca, chiar daca eu intelegeam tot - cand a fost de dat mai departe un document oficial am apelat la sfatul specialistilor. 

Cred ca noi, cei care facem lucrurile corect in mod natural - mergem la doctor pentru sanatate, la jurist pentru acte si la traducator pentru traduceri e greu de imaginat ca ceva ar merge rau - pentru ca noi suntem specialisti pe domeniile noastre si ne gandim ca vom apela doar la specialisti din alte domenii. Dar, spre marea mea surpriza nu toti oamenii gandesc la fel. Asta am observat cand urmaream un film impreuna cu un prieten. Eu am invatat sa ignor subtitrarile pentru ca inteleg ce se spune. Totusi, la un moment dat il aud pe iubitul meu exclamand: "Smechere periferie aveau rusii". Il intreb la ce se refera - si imi spune ca palatul in care se intampla actiunea se afla la periferie. Ii spun ca a retinut gresit - e in fix Centrul Moscovei. Dam inapoi sa vedem cine are dreptate - si surpriza, amandoi aveam dreptate, depinde de limba in care aflam informatia ( poza print screen) .

Ai putea sa spui ca e o greseala mica : ca e centru, ca e marginea Moscovei - e tot Rusia. Asa e. Pana la urma e tot una ca e Iacob (יעקב )sau Iacov (יַעֲקֹב). Conteaza - pentru ca oamenii s-au certat pe traducerea numelor Sfintilor Parinti din ebraica in limbile moderne. Oare prin desert, israelitilor le era tot una daca Moise intelegea stanga in loc de dreapta? Sau poate asa a inteles si din acest motiv au ratacit 40 de ani...



poza luata de aici
Poate si voi sunteti ca Jean-Fracois Champollion - cel care a descifrat hieroglifele cu ajutorul pietrei din Rosetta, sau poate nu. Totusi, cat v-ar costa sa cereti o estimare de pret la o traducere, cat de scurta sau lunga ar fi? 



Eu sper ca v-am pus putin pe ganduri despre nevoia de specialisti in ziua de azi si de ce nu, la ajutorul pe care il putem primii in orice situatie, cat de mica ar fi ea, de la specialisti.

duminică, 19 martie 2017

O zi din viata unui agent

Iarna in Bucuresti - anotimpul cunoscut de catre toti ca fiind sezonul cand pretul caselor scade. Inceputul povestii noastre il surprinde pe eroul nostru in actiune - in Sectorul 4, pe Drumul Jilavei. Certificatul Energetic a fost chemat de catre familia Stan sa ii ajute cu o misiune foarte importanta: ei doresc sa isi vanda apartamentul lor vechi de 30 ani si primesc doar oferte mici - deoarece, la 200 de metri de ei au aparut 5 blocuri noi si toata lumea prefera sa cumpere apartamente "la cheie". Familia Stan e in pragul disperarii - deoarece apartamentul lor este vechi, au cheltuieli de intretinere mari si nu mai stiu cum sa se incalzeasca deoarece este foarte frig. Familia Popa, nasii lor, le-au recomandat sa apeleze la serviciile celui mai bun auditor energetic pe care il stiau ei - Certificatul Energetic, pentru ca doar el putea sa le rezolve problema.

Familia Stan nu stia prea multe despre ce inseamna un certificat energetic sau la ce ajuta, dar au vazut undeva o poza ca la electrocasnice si au inteles ca o culoare spre verde le aduce mai multi bani. Odata ajuns la fata locului, Certificatul Energetic simtea cum il apuca transpiratia - avea in fata lui un bloc vechi, construit cu materiale slab izolante, aflat intr-o stare deplorabila. Cu un zambet pe fata i-a intrebat pe cei care il chemasera: 

- Buna ziua, care e problema? 
- Domnule Energetic, vrem sa ne mutam la tara si am dori sa vindem acest apartament. Problema e ca primim foarte putini bani pe el, simtim ca e o conspiratie. Cand vin vizitatorii trebuie sa pornim caldura la maxim cu 2 ore inainte, sa dam drumul la toate ochiurile de la aragaz si tot e frig. Pe 2 luni ne-a venit factura la gaz 1400 de ron si inca mai trebuie sa ajunga si regularizarea. Suntem oameni modesti - si aceste facturi ne omoara. Oare exista vreo solutie? Simtim ca este o conspiratie in jurul nostru...
- Situatia in care va aflati este una neplacuta - spuse Certificatul Energetic, dar exista mai multe solutii. Dati-mi voie sa vi le arat: prima data sa ne uitam la o termoviziune a cladirii - o termografie este ca o harta - ne arata unde este mai rece sau mai cald - ne arata pierderile de caldura, infiltratiile excesive de aer, deficit de constructii etc. Blocul dumneavoastra este nereabilitat - si toata apartamentele au aceasta problema. Oare cine are un interes ascuns? In mod normal toate blocurile de pe strazile din vecinatate au fost reamenajate, cum este blocul din poza de jos. 

- Buna ziua, ce se intampla aici? A venit doamna Doina, administratoarea blocului familiei Stan. 
- Buna ziua doamna, incercam sa gasim o solutie sa vindem apartamentul nostru. Am primit maxim 30.000 de euro si e un apartament mare... are 3 camere. 
- Da, stiu, spuse doamna Administrator... ce sa-i faci, viata e grea. E un pret bun totusi, Familia Grecu a vandut la 20.000 apartamentul lor de 2 camera. Oferta nepotului meu ramane inca valabila.
Si doamna administrator a plecat in masina ei, un Ford Mondeo. 

- Cine era doamna? a intrebat Certificatul Energetic, vazand supararea pe fetele noilor sai clienti. 
- Administratoarea blocului, o femeie deosebita - se ingrijeste de scarile noastre de 20 de ani. Niciodata nu am stat cu un bec ars mai mult de o zi. A fost Administratoare unei gradinite de stat si de 15 ani e in pensie. 
- Interesant, spuse Certificatul Energetic. Sa revenim la ale noastre: momentan, apartamentul dumneavoastra se incadreaza la clasa energetica F, si bancile prefera sa dea imprumuturi pentru clasele A, B sau maxim C. Familiile tinere nu au toti banii cash, si asa e foarte posibil sa primiti putine oferte - spuneti-mi, pretul de 30.000 de euro, de curiozitate, cine l-a oferit?
- Nepotul doamnei Doina, e constructor - si a ridicat blocul din spate.
- Am inteles. Eu va propun sa investiti putin in apartament, o izolare doar a peretilor care va apartin ar costa pana la 1000 de euro, si v-ar aduce o economie majora la facturi; in plus, v-ar aduce in clasa energetica A si astfel pretul apartamentului dumneavoastra ar creste cam cu 15-20.000 de euro.
- Va multumim domnule Certificat Energetic, spusera sotii Stan in cor - nu faceti doar certificat energetic, dar sunteti si un salvator de vieti.  


Certificatul Energetic pleca in noua lui misiune, multumit ca a mai facut inca o familie fericita.
Ce credeti ca a facut Agentul nostru? S-a dus pana la doamna Administrator, care avea o intelegere cu fiul ei: nascocisera un plan diabolic de a nu reabilita blocurile la care dansa era administrator, tocmai pentru ca firma nepotului ei sa le poata cumpara la subpret si sa le reabilitaze si sa le vanda cel putin cu 80% mai scump. Certificatul Energetic i-a spus ca ii poate oferii cel mai mic un pret bun pentru Certificat Energetic Bucuresti sau Certificat Energetic Constanta, dar ea si nepotul ei trebuie sa faca lucrurile corect. Astfel, familia Grecu si-a primit pretul corect pe apartamentul vandut si familia Stan a primit reabilitarea gratuita.

Certificatul Energetic a facut o termografie blocurilor noi si a vazut ca aveau o eroare de constructie care a putut astfel fii reparata.

Totul s-a terminat cu bine. 

Relatare secreta pentru SpringSuper Blog 2017

joi, 16 martie 2017

Francize, The game

Noi ca oameni avem cu siguranta un timp limitat pe Pamant, deaceea cred eu ca ar fi bine sa fie un timp petrecut cat mai placut. Suntem simbioza a trei parti componente: suflet, minte si corp - fiecare cu nevoi diferite si fiecare cu importanta ei. Aceste 3 cercuri se suprapun oarecum cu sufletul ( pasiunile noastre) , mintea ( aici ca una din multele noastre forme de inteligenta - locul unde am cele mai bune performante ) si corpul ( cel care intruchipeaza nevoile noastre primare de bani si ceea ce pot cumpara banii) . Se spune ca cei care isi gasesc intersectia acestor 3 cercuri gasesc Nirvana. Cand il voi gasi pe unul dintre acesti oameni, am sa il intreb daca e asa :) 




Momentan sunt in cautarea intersectarii celor 3 si dupa vreo 2 ani de cautari serioase, am decis ca a venit momentul sa incerc o abordare diferita, putin ludica. Acum 6 ani am ajuns in domeniul vanzarilor din cauza unui joc pe calculator castigat. Acest joc era o simulare manageriala, unde, pe parcursul unui an aveam diferite taskuri: lansam produse, faceam bugete, decoram vitrine - totul intr-o simulare foarte reala.
Cred ca jucam jocuri din cand in cand, dar nu ne asteptam sa ne schimbe viata, desi, daca am gandi mai profund, am realiza ca noi, in primii ani, am invatat prin jocuri - si inca ne place acel sentiment. Psihologic vorbind, jocul pentru adulti - ca e simulare manageriala, ca e roll play - jocul e un spatiu sigur, in care putem gresi - pentru ca in viata reala sa fim mai pregatiti.

Cand am auzit ca proba a 5-a a competitie SpringSuperBlog 2017 presupune un joc virtual, am zis ca e momentul sa imi schimb din nou viata. Provocarea anului 2017 este sa imi deschid o franciza - pe care sa o cresc cat mai mult.

Va invit sa vedeti cum  a crescut franciza Tucano Coffee in Oradea. Despre mine trebuie sa stiti ca pana in 2014 nu beam cafea - ba chiar eram impotriva ei. Ajunsa intr-o calatorie de afaceri la Chisinau am intrat la MallDova sa beau o apa. Acolo, in mijlocul parterului, era o ...o... o Jungla.
Si aveau cafea cu "cannabis". Bine - trebuie sa incerc. 
Si a fost o experienta deosebita. Mi-am facut poze, m-am minunat, cafeau avea spuma: m-am indragostit de brand. De cafea in general mai putin, dar de conceptul Tucano Coffee, da. Cand am auzit ca s-a deschis la Brasov o cafenea Tucano - am mers din Cluj de 2 ori pana acolo sa mananc o prajitura.

Simularea presupune alegerea unei francize dintr-o lista. Erau cam 4 cafenele si inca peste 30 de francize din alte domenii - dar pentru mine numele Tucano Coffee era unica alegere posibila.
M-am mai uitat si la celelalte, dar asta imi doream. De ce? Pentru ca mi-a placut atat de mult ceea ce am simtit incat am dorit sa fac ceva identic. Partea frumoasa la franciza e ca platesti pretul corect pentru know-how, nu sunt probleme juridice ca "furi ideea" etc. Am pornit catre studiul de fezabilitate si am facut cu proprietarii Tucano Coffee un plan pe termen lung : cu totii ne dorim ca brandul sa devina cat se poate de faimos - pentru ca poate. Planul presupunea diferite activitati de marketing : de la reducere de 50% la cuplul Cafea+Prajitura de Dragobete, cate o cafea to go la fiecare prajitura luata la pachet in Decembrie - pana la activitati permanente in locatie: happy hours de la 11-15 pentru bunici si nepoti de luni pana joi : discount de 20% la cafea si ceai. E fantastic sa lucrezi cu Ruslan si Andrei - pentru ca nu mai e doar afacerea lor, e si a mea.

Dupa ce am facut un stagiu de pregatire la Chisinau - unde am facut de toate : de la barista la contabilitate etc - am plecat spre Romania pentru implementare.
De mult doream sa ajung acasa la Oradea si sa am oaza mea de liniste. La un oras de 200.000 de locuitori si 300.000 de turisti anuali ( inclusiv Baile Felix si 1 Mai), cred ca exista potential : si am avut dreptate : zilnic aveam intre 300 si 600 de clienti care erau atrasi de produsele unice - despre care aflasere de la oameni care devenisera pasionati de brand ca si mine.

Planul presupunea ca daca ajung la profit net de 50.000 de euro anual, sa pot sa am MasterFranciza pe toate judetele din Transilvania mai putin Cluj. 

La mine a fost "a match made in heaven" deoarece eram innebunita dupa brand, piata din Oradea avea potential si eu aveam banii necesari ( in joc) . Ma pricep cat de cat la vanzari si din aceasta cauza am avut curajul.
Recunosc ca in mod normal nu m-as fi gandit sa ma uit la o franciza atat de scumpa - pentru banii pe care ii am si cu care sunt obisnuita; totusi - cum spuneam mai sus - jocul este un mediu sigur unde poti sa gresesti si sa inveti sau iti poti demonstra ca ai potential si ca implicit ai ales o franciza profitabila. Mereu mi-am dorit o cafenea: oamenii sa vina si sa se simta bine, sa plece multumiti si sa revina cu clienti noi. Mi-am dorit ceva al meu 100% dar care sa fie ca al lor - si prin franciza mi s-a dat mai mult decat am sperat. Have a look - poate o oportunitate de afacere formidabila se regaseste in lista de francize de succes de pe Francize.ro

Poza cu diagrama a fost luata de aici.

marți, 14 martie 2017

To the be the best

Acum cateva zile am primit o provocare : in cadrul probei numarul 4 de la SpringSuper Blog, eram invitata sa vorbesc despre experienta avuta cu procesul de invatare al limbii engleze. In afara de cateva gafe monumentale mai vechi ale unor "vedete", de unde si titlul acestei postari, nu mai cunosteam situatii care sa necesite o interventie de urgenta. Pana astazi. 

Poate ca cei care astazi ati deschis radioul sau Facebook-ul sau ati trait :) ati auzit despre o despre o anume Lia ( Olguta) care ne-a adus in atentia intregii lumi cu felul ei de a vorbi limba engleza.  Nu stiu ce e in mintea ei - dar cred ca am mai intalnit  oameni ca ea: oameni care sunt foarte buni in ceea ce fac – si nu suporta ideea de a gresi – chiar si in fata unui profesor – prin urmare, prefera sa nu invete. Poti sa ii spui ceva? Da – ca exista o solutie.

Solutia este sa te ierti pe tine daca nu te-ai nascut nativ sau talentat la limbi straine, sa ii ierti pe parintii tai ca nu te-au trimis la o gradinita in limba engleza - poate nu au stiut sau nu au avut bani, sa ii ierti pe cei care au introdus filmele dublate si sa te feliciti pentru decizia de a te uita la televizor la filme subtitrate. Stiu, par lucruri minore dar au un impact fenomenal. 

Eu sunt una dintre putinii copii norocosi ai anilor `90 care au invatat engleza cum trebuie: la gradinita aveam cursuri de engleza, la televizor urmaream programe in limba engleza si cu mama mea care era traducator roman-englez faceam ore de engleza. Ma uitam la desene animate si invatam. Aveam la scoala scenete in engleza si aveam si cu mama program artistic. Pur si simplu totul venea natural. Cam prin clasa a 3-a am realizat ca imi vorbesc mie insami in gand in engleza. Mie mi-a venit totul natural, dar tatalui meu nu. El a invatat rusa si franceza la scoala - iar in anii `90 americanii investeau foarte mult in firme de proiecte in Romania si tatal meu era un inginer foarte cautat, dar nu se descurca prea bine la capitolul de comunicare in engleza. Sa invete engleza cu profesor iesea din discutie pentru el pentru ca nu avea banii necesari,  sa invete engleza cu mama mea era imposibil deoarece aveau stiluri diferite de invatare/predare asa ca i-a ramas o singura optiune : sa invete engleza singur. 

Asa au aparut in biblioteca noastra o multime de carti "English 1,2,3" , "Learn English in 40 days" si cate si mai cate. La un moment dat chiar a fost chemat de catre un grup de Adventisti sa invete gratuit. Dar toate aceste metode nu erau ceea ce ii trebuia lui : el avea nevoie de termeni stiintifici, sintaxa, intelegerea limbii si cineva care sa il inteleaga pe el. Dupa vreo 20 de ani de incercari, acest lucru s-a intamplat cand s-a mutat la o firma noua care au inteles nevoia seniorilor ( asa li se spune prin multinationale angajatilor peste 55 de ani) de a avea cursuri de limba customizate. 

Imi pare rau ca tatal meu a trecut prin 20 de ani de stres deoarece nu am gasit o varianta care sa aibe tot ceea ce ii trebuia lui. 
Mi-am povestit aceasta experienta - din prisma celui care sufera stand pe margine, vazand cum un om drag se chinuie sa invete limba engleza, cu speranta ca poate vreodata,  o Lie oarecare sau o Lia Olguta va citii randurile mele si va avea curajul sa greseasca in fata ei si a unui profesor ( de engleza) pentru a putea sa creasca.

P.S. Discursul Liei Olguta - va invit sa il urmariti. Mesajul era chiar bun...

luni, 13 martie 2017

Cumparaturi destepte

Eu traiesc in Cluj de cativa ani si am inceput sa il cunosc cat de cat. Are 2 mall-uri frumoase care ofera o multime de alternative pentru cheltuitul banilor/ facut rost de cele necesare: Polus ( mai nou Vivo) si Iulius mall. Spre deosebire din Mall-urile din alte orase - aici sunt mereu niste concursuri / promotii foarte frumoase, asa ca am invatat sa imi fac cumparaturile cat mai avantajos.

Bine, sa ne intelegem - cele mai avantajoase cumparaturi nu sunt in mall - exista magazine second hand, exista piete etc. Mall-urile sunt altceva - acolo sunt brandurile etc. Dar asta e un alt subiect - postarea de azi e pentru cei care gasesc o placere/ necesitate de a merge la mall. Sa purcedem deci.

La Iulius Mall a fost urmatorul concurs

La Vivo